PRIMARIA COMUNEI VARVORU DE JOS

Judetul Dolj

PREZENTARE LOCALA

Strategia de dezvoltare a comunei Varvoru de Jos este un document care exprima viziunea si aspiratiile de dezvoltare ale comunitatii, prin valorificarea potentialului local. Acest document va sta la baza initiativelor tuturor persoanelor juridice care desfasoara activitati pe teritoriul comunei, iar pentru administratia publica va fi un instrument managerial de maxima insemnatate. Necesitatea acestei lucrari apare in contextul apartenentei Romaniei la Uniunea Europeana si pentru accesarea fondurilor comunitare in vederea finantarii proiectelor de dezvoltare locala. Experienta a demonstrat ca proiectele de dezvoltare durabila si programele operationale functioneaza corect atunci cand fac parte dintr-un cadru definit, asumat, coordonat si aplicat in interesul comunitatii pe care o reprezinta. Autoritatea locala trebuie sa promoveze o viziune strategica in ceea ce priveste dezvoltarea viitoare a comunitatii, care sa tina seama de interesele oamenilor, de oportunitati si de resursele de care dispun. Proiectarea strategica pentru perioada 2014-2020 si, in perspectiva, pana in anul 2025, a parcurs mai multe etape: Culegerea informatiilor documentare, statistice, a datelor din teren si analiza lor Viziunea asupra dezvoltarii strategice a comunei Varvoru de Jos ; Analiza sectoriala a domeniilor principale de activitate ; Realizarea documentului strategic. Principiile care au stat la baza procesului de elaborare a strategiei au fost: asigurarea continutului stiintific al informatiei, implicarea comunitatii, transparenta, obiectivitatea, coerenta si continuitatea demersului. Transpunerea in practica necesita, insa,la nivelul administratiei publice locale, promovarea unui management strategic integrat, in toate domeniile de activitate, capabil sa identifice si sa valorifice oportunitatile ivite , sa foloseasca eficient resursele materiale, financiare si umane alocate si sa inlature factorii actuali care determina nivelul scazut de dezvoltare si de viata, in general. In acelasi timp, implicarea si participarea cetatenilor intr-un parteneriat cu autoritatea publica locala poate contribui la dezvoltarea armonioasa si durabila a comunei. In 2020 si, in perspectiva anului 2025, comuna Varvoru de Jos va fi o localitate mai moderna. Strategia de dezvoltare ne ajuta sa gandim in perspectiva si sa construim viitorul. Un viitor mai bun pentru noi si copiii nostri. Un viitor in care fiecare locuitor sa-si gaseasca locul unde sa-si valorifice cunostintele, priceperile si deprinderile individuale pe piata muncii si sa-si castige existenta sa si a familiei in mod onest, sa-si poata realiza conditii de viata si confort comparabile cu ale cetatenilor europeni , sa beneficieze de servicii sociale de calitate si de un mediu curat si sanatos. Un viitor care sa aduca acasa tineretul raspandit in toata Europa si sa contribuie activ la dezvoltarea comunei si bunastarea proprie. Sa speram, cu incredere, ca obiectivele propuse in Strategia de dezvoltare vor schimba conditiile de viata ale locuitorilor comunei Varvoru de Jos. 1. Prezentarea generala a comunei Varvoru de Jos Varvoru de Jos este o comuna in judetul Dolj, Oltenia, Romania, formata din satele: - Bujor (147 persoane) - Ciutura (670 persoane) - Criva (412 persoane) - Dobromira (314 persoane) - Dragoaia (207 persoane) - Gabru (317 persoane) - Varvoru de Jos (258 persoane) - Varvor (630 persoane) *date conform Recensamantului Populatiei si Locuintelor 2011 Localitatea se afla pozitionata in partea de sud-vest a judetului Dolj, la 18 km de municipiul Craiova. Localitatea se afla in nord-estul Campiei Desnatuiului, la limita cu Campia inalta a Balacitei. Este situata pe cursul inferior al Raului Terpezita, la confluenta cu Raul Desnatui. Se invecineaza cu localitatile: - la nord : comunele Terpezita si Bucovat - la est : comunele Bucovat si Podari - la sud-est: comuna Calopar si orasul Segarcea - la sud: comuna Radovan - la vest: comuna Salcuta Cai de acces: drumul judetean 552A 2. Atestari documentare In hrisovul lui Radu Paisie voievod din 12 iulie 1535 sunt mentionate pentru intaia oara „silistile de pe Desnatui,care se cheama Varbovul si Calnovul.....”. Varbovul este Varvorul, iar Calnovul este Cleanovul. Numele satului Varbov apare, ulterior, in alte forme grafice: Varvor (1581), Varvara, Varvar, Valea Varvarului (1586), Varvor (1594, 1604) sau Vravor (1609) etc, toate ca derivari de pronuntare a cuvantului Varvor. Prin comparatie cu numele altor sate din vecinatate, care exprima bogatia unor specii de foioase (ex. Breasta – ulm, Bucovat, Bucovicior – fag, faget, etc), numele satului Varvor, in diferitele lui forme XVII-lea. Fenomenul lingvistic este remarcat in raportare cu padurea care acoperea partile acestea de podis/deal, pe care oamenii au numit-o zona dumbravilor. Satul Ciutura este mentionat in documentele datate in ultimul deceniu al secolului al XV-lea. De-a lungul timpului, numele satului a fost grafiat in multe forme in documentele secolelor XVI-XVIII: Citora, Ciotora, Citura, Ciutora, Citurii, Cotora, Ciutura, sau in hartile secolelor XVIII-XIX: Csutura (1722), Tchoutoura (1814). Etimologic, numele satului desemneaza o ciutura (fantana cu cumpana). Criva este atestata ca mosie inca din 5 iunie 1588, ce se intindea „pana in apa Jiului”. Criva, etimologic, provine din slava veche, krivu insemnand oblic, curb, stramb. Ca toponim, numele este in relatie directa cu asezarea satului in interiorul curbei de pe drumul ce ocoleste padurea Palilula si coboara o panta abrupta catre Ruptura (Varvoru de Jos). Satul Bujor, al carui nume trimite la numele de persoana Bujor, a luat fiinta dupa 1864 pe valea paraului Purceaua, la lucul de intalnire a vailor Bujorului si Petrilor care o formeaza. Bujorul s-a constituit ca sat la pragul secolelor XIX si XX, in urma improprietaririlor, ca un catun al Varvorului. Aceeasi istorie are si satul Ruptura (sau Varvoru de Jos) care isi leaga numele de rapele dintre dealuri. Cresterea satului din punct de vedere al numarului de locuitori s-a datorat legilor de improprietarire a clacasilor din 1864, a insurateilor sau a vanzarilor de loturi, care au dat pamant la peste 607 sateni. Pe valea Gabrului, unde spre intalnirea cu valea Dobromirei se afla Ruptura (Varvoru de Jos, azi resedinta comunei), dar, in amonte, este un vechi sat, Gabru. Primul document care ii atesta existenta este din 4 ianuarie 1574. Satul Dragoia, de pe valea Desnatuiului, la mica distanta de Ciutura, in amonte, este consemnat pentru prima data de un document din 14 august 1609. De-a lungul timpului, numele satului a fost scris Dragoia (1609), Dragoaia (1609), Dragoaie (1872), Dracsita (1835, 1864), Dragoaia (1907). Geografia satelor de astazi din comuna Varvoru de Jos si a satelor din vecinatate probeaza o densitate apreciabila a acestora in Campul Salcutei, coltul dinspre sud-est al Piemontului Balacitei. Specificul de viata istorica din aceasta arie este dat de existenta padurilor de foioase si de relieful de platou fragmentat de ape torentiale pe valea carora s-au adapostit si si-au intemeiat asezari oamenii. Am putea zice ca satele comunei Varvoru de Jos, in vaile afluenti ale Desnatuiului, si-au gasit adapost in padinile acestora, si stimuli in apropierea drumurilor care le ocolesc pe la nord pe ruta Bucovat-Lazu-Terpezita-Plopsoru-Vartopu-Caraula-Calafat, sau pe la sud prin Podari-radovan-Perisoru-Giubega-Galicea Mare-Calafat, ambele unind Craiova cu Vadul Diiului (Vidinului) de pe drumul mare european ce lega Transilvania si Tara Romaneasca, peste Dunare (Vidin) cu marea cale dintre Viena, Budapesta, Belgrad, Sofia, Adriaponol si Constantinopol. Importanta drumurilor comerciale din aceste parti ale spatiului romanesc a crescut pretul si interesul marilor stapani funciari din Evul mediu, domni, boieri, manastiri, pentru satele de aici. Asa se face ca istoria stapanirii pamantului acestor sate nu poate fi separata de istoria celui mai mare domeniu boieresc al Craiovestilor sau de cele ale manastirilor Bucovat, Jitianu si Segarcea, create prin danii ale Craiovestilor sau ale rudelor descendentilor acestora. 3. Suprafata comunei Suprafata comunei este de 10786 ha, repartizata astfel: Suprafata arabila 5099 ha Livezi si pepiniere pomicole 725 ha Vii si pepiniere viticole 177 ha Pasuni 1311ha Fanete 272 ha Paduri si alte terenuri cu vegetatie forestiera 2475 ha Ape si balti 212 ha Constructii 296 ha Cai de comunicatii si cai ferate 172 ha Terenuri degradate si neproductive 47 ha Efectivul de animale In anul 2010, la recensamantul general agricol, a fost inregistrat urmatorul efectiv de animale: Bovine 565 capete Ovine 11246 capete Caprine 1214 capete Porcine 4536 capete Pasari 25658 capete Cabaline 387 capete Familii de albine 1931 4. Cadrul natural Clima Comuna apartine zonei climatice temperate, cu influente mediteraneene datorita pozitiei sud-vestice, veri deosebit de calduroase si cu ierni blande. Temperatura medie anuala variaza intre 10,8 si 11,1 grade. Temepratura medie lunara cea mai scazuta se inregistreaza in luna ianuarie, iar cea mai ridicata in lunile iulie si august. Cantitatea de precipitatii medie pe 33 ani este de 542 mm, repartitia pe anotimpuri fiind urmatoarea: -Vara 170,5 mm Toamna 128,5 mm Iarna 104,5 mm Primavara 138,6 mm Cele mai multe precipitatii cad in luna iunie 71,0 mm, iar cele mai putine in luna februarie, 28,4 mm. Cantitatea maxima de precipitatii in 24 de ore a fost in perioada 1945-1950 de 60,6 mm in luna iunie si de 50,8 mm in luna iulie. Vanturile dominante sunt cele din directia est si vest: primul este un vant rece si umed, iar cel de-al doilea un vant cald si uscat. Brumele tarzii de primavara sunt frecvente in lunile februarie, martie si aprilie, iar cele timpurii de toamna apar cu o frecventa mare in octombrie si numai in cazuri exceptionale sunt semnalate in septembrie. Zilele de inghet sunt mai multe la numar in lunile decembrie, ianuarie si februarie, mai putine in lunile noiembrie si martie si foarte putine la numar in lunile aprilie, septembrie si octombrie. Media zilelor de inghet este de 106,5 anual. Data inceperii primului inghet este 29 octombrie, cea mai timpurie, iar cea mai tarzie 19 noiembrie. Suma temperaturilor in intervalul martie - octombrie este de 3812,6 grade si in intervalul mai - octombrie este de 3327,6 grade. Numarul zilelor cu zapada este in medie de 20,4; cel mai mare numar de zile cu zapada il da luna ianuarie - 8,8 zile, iar cel mai mic, luna noiembrie - 0,6 zile. Grosimea cea mai mare a stratului de zapada este in luna ianuarie, ajungand si la 44 cm, iar cea mai mica in luna noiembrie - 1cm. Grindinile sunt putin frecvente, semnalate indeosebi in lunile aprilie si mai. Trecerea de la iarna la vara este foarte scurta, in schimb este mai lunga perioada de trecere de la vara la iarna. Relief Relieful judetului cuprinde zona de lunca a Dunarii, campia si zona de deal. Altitudinea creste de la 30 la 350 m fata de nivelul marii, din sudul spre nordul judetului, formand un larg amfiteatru deschis spre soare. Relieful apare ca niste trepte plate care se ridica sub forma de piramida din lunca Dunarii spre dealurile Amaradiei, de la 30 pana la 350 m deasupra nivelului marii. Merita mentionata existenta in sudul judetului a celei mai mari suprafete nisipoase din tara, in paralel cu un numar impresionant de lacuri formate fie de revarsarile Dunarii, fie de acumularile de precipitatii. Dupa aspectul general predominant al reliefului, Doljul poate fi considerat un judet de campie, iar dupa agentul principal care a generat formele de relief de pe cea mai mare parte a teritoriului sau se incadreaza perfect in categoria judetelor dunarene. Sol Judetul Dolj este caracterizat printr-un sol fertil, potrivit pentru culturile agricole. Tipologiile de sol care se regasesc in judetul Dolj includ urmatoarele: soluri argiloase; -soluri de padure brun si rosu-brun; -sol tip cernoziom; -soluri neevoluate; -soluri aluviale; -soluri nisipoase Totusi, in toata Regiunea Sud - Vest Oltenia calitatea solului este grav afectata de o gestionare a deseurilor nu intotdeauna corespunzatoare (ex. depozitarea neconforma a deseurilor industriale si municipale contamineaza solurile, apa de suprafata si apa subterana), ceea ce afecteaza compozitia chimica a solurilor (concentratia de nitrati, azoturi, metale grele si substante organice nedescompuse), precum si de depozitele din activitatile industriale. Mai mult, judetul Dolj se confrunta cu un ingrijorator proces de desertificare, fiind cel mai afectat judet din Romania. Vegetatie Judetul Dolj este caracterizat prin prezenta unor habitate naturale specifice stepei si silvostepei. In partea de nord, colinara, se intalnesc paduri de cer si garnita, precum si tipuri de padure in care este prezent gorunul a carei arie de raspandire se plaseaza pe intreaga jumatate nordica a Podisului Getic. In judetul Dolj se mai gasesc si numeroase alte specii de foioase specifice dealurilor cu altitudine coborata si campiilor. Partea centrala a judetului, pana la linia Plenita–Segarcea - Apele Vii, reprezinta domeniul padurilor de cer si garnita, ocupand suprafete mai intinse in triunghiul Craiova –Segarcea - Perisor. Aceste paduri suntcerato-garnite, uneori in amestec cu stejar brumariu si stejar pufos indicand asociatii de Festuca sulcata, Festuca vallesiaca, Andropogon ischaemum, Chriysopogon gryllus, etc. Campia din sudul judetului este caracterizata de mediul silvostepei, iar azi prezinta numai cateva ramasite din padurea poienita de stejar pufos in partea nordica si mai inalta a campiei, si de stejar brumariu (la nord de Bistret si in apropriere de Boureni). Vegetatia spontana a suferit in ultimele doua secole modificariinsemnate, ca urmare a interventiei omului care a defrisat padurile de pe suprafete intinse, determinand despadurirea campiei si a unei parti din Piemontul Getic in scopul transformarii lor in zone pentru practicarea agriculturii sau pasunarii animalelor. Lunca Dunarii a fost de asemenea afectata de marile transformari precum indiguirile, desecarile si irigatiile. Fauna Fauna judetului este specifica zonei de stepa cu elemente de padure si balta. In linii generale repartitia faunei urmareste mediul specific padurilor, silvostepei si campului cultivat, luncilor, zonelor umede si mediului acvatic propriu-zis. Pe suprafete intinse de culturi traiesc rozatoare mici (soarecele de camp, popandaul), rapitoare mici (dihor, nevastuica) precum si rapitoare mari (lup, vulpe) raspandite in diverse zone ale judetului. Pasarile de balta cum ar fi: starci, corcodei, gainuse de balta, becatine, fluierari, batlani, pescarusi, rate salbatice, berze, populeaza baltile din Lunca Dunarii. Din clasa pasarilor regasim: prepelita, potarnichea, presura, prigoria, lastunul (pe malurile lutoase), iar ca pasari ale zavoaielor: privighetoarea, mierla, pitigoiul, pitulicea fluieratoare. Desecarile au redus considerabil suprafetele ocupate de apa, astfel ca numai cursul Dunarii si cateva lacuri au ramas ca mediu piscicol. Dintre speciile cele mai frecvente cu valoare economica amintim: crap, somn, salau, stiuca, caras. In ceea ce priveste speciile de plante si animale din flora si fauna salbatica, in cadrul Judetului Dolj exista un numar de 75 de specii de plante si un numar de 50 de animale rare si in pericol de disparitie. In sectorul cuprins intre km 811 si 661, Fluviul Dunarea determina existenta unei zone inundabile care prezinta caracteristicile naturale ale unui astfel de teritoriu; totusi, in sectoarele in care Dunarea a fost indiguita nu se mai regasesc ecosistemele caracteristice zonei inundabile. Existenta acestor doua aspecte reunite intr-un spatiu geografic relativ restrans poate constitui un model de reconstructie ecologica, pentru intreg sectorul Dunarii indiguite. Pe aceasta suprafata de cca. 100.000 ha, dintre km 811 si 661, sunt cuprinse o mare diversitate si tipuri de ecosisteme. Principalele componente specifice ecosistemelor din zonasunt: lacurile si baltile (Ciuperceni, Balta Lata, Manginita, Tarova), garle (Garla lui Milu), o serie de mlastini si canale. Din punct de vedere geomorfologic, zona se caracterizeaza prin terasele Dunarii si prin numeroase ostroave. 5. Obiective turistice, situri de importanta comunitara, zone Natura 2000 Pe raza comunei Varvoru de Jos sunt urmatoarele obiective turistice: Biserica din satul Ciutura construita in anul 1548 Biserica Criva Lacul de acumulare Fintinele cu o suprafata de 320 ha Zone natura 2000 - situri de importanta comunitara - ROSCI0045 Coridorul Jiului este administrat de catre Consiliul Judetean Dolj prin contract de administrare incheiat cu Ministerul Mediului si Padurilor din martie 2011. O parte din teritoriul GAL Lunca Jiului - Campia Desnatuiului, mai exact teritoriul comunelor Breasta, Bucovat, Varvoru de Jos, se suprapune cu situl de importanta comunitara Coridorul Jiului. Prin caracteristicile sale, respectiv existenta a 14 tipuri de habitate natural protejate, din care 4 sunt declarate prioritare, 2 specii de mamifere, 2 speciide amfibieni si reptile, 12 specii de pesti si 4 specii de nevertebrate prevazute in Anexele I si II ale Directivei Consiliului 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale si a speciilor de flora si fauna salbatice,zona Coridorului Jiului, avand o suprafata de 71.452 ha, a indeplinit criteriile necesare pentru a fi desemnata ca Sit de Importanta Comunitara, avand indicativul ROSCI0045 CORIDORUL JIULUI declarat prin Ordinul ministrului mediului si dezvoltarii durabile nr. 1964/2007, modificat prin Ordinul ministrului mediului si padurilor nr. 2387/2011. Amplasat intre 23030’02’’ si 24014’ 05’’longitudine estica si intre43042’01’’ si 44054’55’’ latitudine nordica, cu lungimea pe directia NNV-SSE de circa 129 km, acest areal traverseaza 4 din cele 15 ecoregiuni(Podisul Getic, Campiile Gavanu-Burdea, Silvostepa Campiei Romane,Lunca Dunarii) ale regiunii biogeografice continentale din Romania. Din suprafata totala de 147.540 ha, 34.979 ha (24 %) revin fondului forestier, din care padurile detin 33.543 ha (23 %) si concentreaza un complex de ecosisteme preponderent naturale, cu o diversitate considerabila si o abundenta locala de 764–5.000 ori superioara valorilor medii specific padurii romanesti, ceea ce-i confera o personalitate biogeografica de exceptie. De asemenea, in zona au fost identificate 56 din cele 212 tipuri de statiune forestiera identificate in Romania, 22 din cele 50 formatii forestiere si 97 din cele 306 tipuri de padure evidentiate in tara. Cercetarile in derulare releva apartenenta arealului la teritoriile prioritare pentru conservarea biodiversitatii continentale cu o valoare foarte inalta a acestuia. Astfel, desi ocupa abia 0,5 % din suprafata padurilor tarii si 0,6 % din suprafata nationala, totusi concentreaza 9(91E0*, 91F0, 91I0*, 91M0,91Y0, 9130, 91V0, 9170, 92A0), respectiv 32 % din cele 28 tipuri de habitate naturale forestiere protejate de legislatia romana si comunitara, din care 2 (91E0*, 91I0*), respectiv 33 %, din cele 6 prioritar protejate, dispuse in 4, respectiv 36 %, din cele 11 etaje fitoclimatice ale tarii (etajul deluros decvercete–gorunete, cerete, garnitete, amestecuri dintre acestea– si sleauri de deal; etajul deluros de cvercete cu stejar–si cu cer, garnita, gorun,amestecuri ale acestora; campie forestiera Silvostepa); 56 (26 %) din cele 212 tipuri de statiune forestiera identificate in Romania; 22 (44 %) din cele 50 formatii forestiere, cu 97 (32 %) din cele 306 tipuri de padure evidentiate in tara. Valea Jiului este unul dintre principalele culoare transbalcanice de migratie a pasarilor (drumul centro-european-bulgar) urmat de un numar impresionat de pasari. Impreuna cu cele sedentare, in Coridorul Jiului au fost identificate 135 (33 %) din cele 406 specii avifaunistice semnalate in Romania, din care 114 (84 %) protejate prin legi romane si comunitare. Proiectul propus inlesneste o valorificare durabila a acestui patrimoniu natural de exceptie, a carui existenta justifica si impune: utilizarea padurii naturale ca etalon de gestiune pentru silvicultura practica apropiata de natura; conservarea vietii salbatice, a unor habitate naturale relictare si a unui rezervor local de gene valoroase; gestionarea responsabila a intregului patrimoniu natural local, in general si a celui forestier,in special; mentinerea unor unitati peisagistice silvestre, rare si insolite, cu mare forta de atractie; oficializarea unui parc natural care, prin functiile sale multiple, va asigura baza pentru reconversia fortei de munca locale si locuri de munca intr-un domeniu de mare interes national si international; asigurarea unui spatiu natural de educatie si instruire ecologica promovarea ecoturismului, sursa de valuta nepoluanta, prin perpetuarea activitatilor traditionale locale; optimizarea deciziei, protectia mediului, protectia vietii si sanatatii si cresterea calitatii vietii. Vulnerabilitate: Amplasarea teritoriului in trei judete si in apropierea municipiului Craiova impune elaborarea unui plan judicios de amenajare a teritoriului (P.A.T.) in baza caruia sa poata fi actualizat, decenal, planul de urbanism general (P.U.G.) al tuturor localitatilor aferente. P.U.G., odata actualizat, permite elaborarea planului urbanistic zonal (P.U.Z.), din care deriva planul urbanistic de detaliu (P.U.D.). Elaborarea P.A.T., reclama armonizarea tuturor intereselor prezente si viitoare din acest spatiu extrem de mozaicat, in care ponderea fondului forestier (34 %) si a padurii (33 %) nu pot sa scada, la fel ca si a altor categorii funciare care focalizeaza habitate naturale protejate prin legi romane si comunitare. In acest fel, poluarea, urbanizarea, agriculturalizarea si alte tipuri de impact antropic ecodistructiv pot fi conciliate cu imperativele majore ale dezvoltarii durabile si ale conservarii biodiversitatii in fruntea carora e insusi omul. Avand in vedere structura sitului care urmareste albia Jiului pana la varsarea acestuia in Dunare, variantele de acces in sit sunt foarte numeroase. Principalele rute, care merg de-a lungul sitului sunt DN66 (Rovinari-Filiasi), DN6 (Craiova-Filiasi), DN55 (Craiova-Bechet). De pe aceste drumuri principale se poate ajunge in diverse zone ale sitului urmarind drumuri judetene sau locale. Accesul pe calea ferata se poate face din oricare din localitatile mai importante din sit (Craiova, Bechet, Isalnita etc.) Situl de importanta comunitara ROSCI0202 Silvostepa Olteniei se suprapune cu o parte din teritoriul GAL“Lunca Jiului - Campia Desnatuiului”, mai exact teritoriul comunelor Vela, Varvoru de Jos, Salcuta. Avand ca si coordonate 44º 21' 8'' latitudine nordica , 23º 16' 56'' longitudine estica si o altitudine minima de 91 m si maxima de 276 m,situl este constituit din 6 poligoane, reprezentand 6 trupuri de padure. Din punct devedere al administratiei silvice, padurile apartin OS Perisor (cca. 6 800 ha-trupurile de padure Caprioara-Tencanau-Maracine, Tarnava-Intorsura,Perisor, Plenita si Verbicioara) si la OS Craiova (trupul de padure Seaca-Stiubei-cca. 2500 ha). Din cele 6 poligoane forestiere delimitate in suprafata totala de 9.296,7 ha(100 %), suprafata tipurilor de habitate forestiere de interes comunitar totalizeaza 7.573,8 ha (81,5%) Situl a fost extins de la o suprafata de aproximativ 50 ha la 9.297 ha, prin Ordinul ministrului mediului si padurilor nr. 2387/2011, datorita reprezentarii bune a 5 tipuri de habitate de importanta comunitara (91M0-Paduri balcano-panonice de cer si gorun, 40C0*-Tufarisuri de foioase ponto-sarmatice, 91I0 *-Vegetatie de silvostepa eurosiberiana cu Quercusspp., 91E0 *-Paduri aluviale cu Alnus glutinosa si Fraxinus excelsior(Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), 62C0 *-Stepe ponto-sarmatice), a 3 specii de amfibieni si reptile si 3 specii de nevertebrate de importanta comunitara. Din punct de vedere geografic, situl este situat in partea vestica a Campiei Olteniei, mai exact in Campia Desnatuiului, la contactul cu Platforma Piemontana Getica. Terenul este in general orizontal, cu depresiuni mai mult sau mai putin adanci si versanti scurti. Altitudinea terenului variaza intre 60m si 230 m. Substratul litologic este alcatuit din loessuri si mai putin din dune de nisip, in partea de sud. Valea Desnatuiului care strabate situl are o lunca bine dezvoltata, meandrata, iar debitul este scazut si fluctuant. Apa freatica este situata pe terase la peste 10 m adancime, apropiindu-se de suprafata doar in lunca. Solurile apartin claselor Cernisoluri – cernoziom-si Luvisoluri-preluvosol siluvosol-, iar in lunca Hidirisol/aluvisol. Vegetatia forestiera este specifica zonelor fitoclimatice de campie forestiera si celei de silvostepa. Predomina ceretele, garnitele, ceretogarnitetele, care insumeaza peste 80 % din suprafata padurilor, stejaretele de stejar pedunculat, stejaretele de stejar brumariu si amestecurile de cvarcinee. Padurile sunt in proportie de peste 85 % de tip natural fundamental si se incadreaza in doua tipuri de habitate forestiere de interes comunitar: 91M0 si91I0. Acestea sunt cele mai reprezentative paduri din partea de vest a Campiei Olteniei, avand o stare buna de conservare, suprafete compacte destul de mari (peste 1500-2000 ha), ceea ce le confera o mai mare stabilitate. Deasemenea, aceste paduri adapostesc si elemente de flora si fauna foarte valoroase. Vulnerabilitate Apropierea localitatilor, accesibilitatea usoara a padurilor, braconajul, nevoia de lemn de foc, pasunatul in padure, descarcarea frauduloasa a deseurilor in padure, precum si presiunea turistica in perioada de inflorire a bujorului din luna mai, constituie principalele puncte sensibile ale agresiunii antropice. Padurile incluse in sit, in suprafata totala de 9.296,7 ha, situate in Ocoalele Silvice Craiova si Perisor, au fost mentinute in proprietatea statului. In enclavele estice ale sitului accesul se face de pe DN56 care trece printr-una dintre ele, la celelalte doua ajungandu-se pe drumurile agricole din localitatea Perisor sau folosind DJ552A care inconjoara trupurile de padure respective. In celelalte enclave (vestice) ale sitului se poate ajunge din Craiova pe DJ606, drum care strabate una din ariile sitului. Pentru celelalte doua se foloseste DJ561D ce se desprinde din DJ552 si care duce catre doua localitati limitrofe acestor zone, Orodel si Plenita.